sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Timp!




Mi-aș fii dorit o stea,să fie doar pentru mine,să știu că e a mea!
Lampagiul alege o stea și mi-o prinde într-un varf de spic și mi-o oferă!Întind mâna și ma murdăresc cu praf de stele,apoi ma vad:
Stăteam in blocul de la etajul din al nouălea cer,apartamentul de la mansardă,cu ușa tixită de fericire și cu broasca veche.Noi eram lucizi până la sânge și măcinam aceleași lacrimi când timpul trecea și aducea cu el noapte pe frunțile noastre iar cuvintele își pierdeau căldura într-un sărut de protocol.Noi totuș visam frumos aceeași stea,steaua mea și automat și a ta,împărtașeam aceeași taină și aceleași trăiri.Priveam amândoi pe geam cu gândul târziu așteptand poștașul care ne aduce TIMP!Mult timp ca să ne putem iubi;aduce acel timp care nu trece de nici o vamă pentru că vameșii știu că nu-l pot aduce înapoi.Pentru noi se face o excepție pentru că pe strada noastră se știe foarte clar că putine lucri sunt mai nobile decât timpul și cine nu și-ar dori muuuult timp ca să iubeasca in pace si să îmbatranească fericit într-o mansardă din al noualea cer?